Breaking News
A huge collection of 3400+ free website templates JAR theme com WP themes and more at the biggest community-driven free web design site

3 lectii de viata invatate intr-un taxi din Hong Kong

Intr-o seara de joi acoperita de nori in Hong Kong, m-am urcat impreuna cu colegul meu Parminder, intr-un taxi de culoare neagra.

Soferul, un chinez cam pe 50 de ani, ne-a aruncat un zambet cald, apoi uitandu-se la tubanul din capul colegului meu indian, ii arunca o intrebare, care deja devenise familiara si pentru mine: “Deci, esti din India?”. Parminder, un tip scolit prin Anglia si Statele Unite, i-a raspuns glumet: “Da, de unde stii?”, dand sugubat din turban. In multe tari din Asia, culoarea pielii sau diversitatea, nu mai e o problema, cel putin pe fata…

Apoi s-a prefacut ocupat citirea emailurilor din telefon. Imi spusese, ca de vreo opt ani de cand era in Asia, stia deja aproape ce intrebare urma sa vina indiferent de tara: “stii ca primii indieni veniti au fost ca soldati si politisti, adusi in perioada cand au fost sub dominatie britanica?” sau “stii ca exista in oras x temple indiene?”

Urmarea a fost insa diferita: “Stii ca foarte putini indieni din Hong Kong poarta turban astazi?”. “Da, sunt constient de asta” – i-a raspuns politicos Parminder fara sa-l jigneasca si incercand sa evite o discutie in contradictoriu.

“Unul dintre cei care inca purta, a fost cel mai bun prieten al meu! Ne-a cunoscut in perioada serviciului militar.”, a continuat soferul. Colegul meu, incercand sa mentina un echilibru intre politete si raspunsuri scurte si la obiect, a replicat: “Oh, dar aste e foarte frumos!”, continuand sa fie preocupat de citirea mailurilor.

“Stiu ca pare curios, dar el mi-a facut cunostinta cu mancarea picanta cu adevarat picanta si apoi nu m-am mai intors niciodata, la mancarea cu care eram obisnuit! A fost fratele meu de la o alta mama! Dar apoi a plecat in strainatate!”

“Oh, dar acum sunteti in contact cu el?”, devenisem amandoi putin curiosi!

“Timp de mai multi ani, am corespondat regulat! Scrisori trimise prin posta, care ne aduceau emotie cand le vedeam in cutia postala si pe care le deschideam uneori tremurand de emotie si curiozitate.” “Nimic nu se compara cu o comunicare scris de mana”, a comentat Parminder, insa l-am vazut incurcat, pentru ca lucrul acesta se petrecea inainte de era telefoanelor mobile si a internetului.

“Da, dar din pacate lucrul asta s-a oprit. Casa mea a ars, si am pierdut printre multe alte lucruri si adrea prietenului meu. M-am mutat in alt loc, asa am pierdut orice urma de contact cu el, chiar daca el mi-a scris dupa… eu neprimind scrisorile”. “Asta e pacat”, i-am raspuns eu, si cu coada ochiului am vazut ca smartphone-ul lui Parmider de inchisese, semn ca amandoi eram absorbiti de povestea micutului chinez.

“Acum cativa ani am vizitat Canada, pentru a ma intalni acolo cu fiul meu si familia lui, in Toronto. Am vizitat de asemenea si Vancouver. Intr-o zi, in Vancouver, am simtit nevoia sa mananc neaparat mancare picanta de care era dependent, asa ca m-am uitat dupa un restaurant indian. Sunt insao gramada de restaurante indiene in Vancouver, asa ca am ales unul la intamplare. De indata ce am intrat, m-a batut cineva pe umar. Nu mi-a venit sa cred! Era prietenul meu, cu care nu mai fusesem in contact de 15 ani. Pusese cateva kilograme pe el, asa ca mi-a trebuit un moment sa il recunosc, dar pentru el nu a fost nicio problema. Era proprietarul restaurantului. Va puteti imagina din atatea restaurante indiene, eu sa intru exact in cel al prietenului meu?”

“E atat de uimitor”, am exclamat amandoi.

“Da, prietenul meu si mancarea picanta sunt destinul meu”

“Esti inca in contact cu el?”

“Da, fac doar trei lucruri acum. Conduc acest taxi, schimb emailuri cu prietenul meu si mesaje pe WhatsApp cu fiul meu din Toronto. El imi cere tot timpul sa ma mut in Canada, si deja ma gandesc serios la acest lucru.”

“Da, Toronto e un oras minunat in care sa traiesti la pensie.”

“Dar de ce sa ma pensionez?”

“Ce ati vrea sa faceti acolo?”

“Sa deschid un restaurant cu mancaruri picante, dupa cum e destinul meu!”

Am platit taxiul 11 dolari. Ne-am gandit la noi si am concluzionat ca era un pret mic pentru extraordinara lectie de diversitate, relatii de durata si reinventarea in cariera!

Check Also

Sfaturi pentru cei care invata si vor sa vanda pe Amazon

In ultima perioada am fost asaltat pe Forum, si chiar in privat – dupa ce …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *